Cristi a iesit saptamana aceasta la rampa cu cateva retete despre cum sa te mentii sanatos in vremuri de criza, starnind, asa cum era si firesc, reactii printre bloggeri.
Eu nu sunt intru totul de acord cu aceste opinii. Zilele trecute am sters de praf cartile din biblioteca si am dat peste romanul “O mie noua sute optzeci si patru” a lui Orwell.
In acel moment am avut o viziune si mi-am dat seama ca baiatul e nevinovat.
Dupa ce voi povesti ce mi s-a revelat, cei care l-au pus la zid isi vor face autocritica.
Cristi are in locuinta un plasmete cat o zi de post, care transmite neincetat o singura imagine, pe care v-o si prezint.
O sa ma inspir din Orwell si o sa o numesc Sora cea Mare. Cristinel nu poate sa faca nimic fara ca ea sa stie, fiind supravegheat clipa de clipa. Sora cea Mare ii controleaza mintea. Hipnotizat, dragul de el se aseaza in fata ordinatorului si transcrie ceea ce i se dicteaza. Evident, sub supraveghere.
Sora cea Mare nu e, insa, foarte rea. Dupa ce se asigura ca dragul de Cristi a facut intocmai ce i s-a spus, il recompenseaza virandu-i o consistenta suma de bani. Pentru ca plasma e prevazuta cu o fanta aidoma celei de bancomat.
Vestea buna este ca se poate elibera. Nu prin conectare la o retea de cablu. Iata solutia.
Nu ii va fi usor, fiindca nu il ajuta statura si constitutia. Dar cred ca reuseste si cu ciocanul de batut snitele.
